Evaluarea echilibrului de lubrifiere internă și externă în prelucrarea plasticului PVC este crucială.
(1) Lubrefierea insuficientă internă și externă are ca rezultat vâscozitate ridicată a topiturii, cuplu de plastificare ridicat, aderență severă a peretelui topiturii și suprafețe interioare rugoase. Acest lucru duce la descompunere termică prematură și la diminuarea proprietăților mecanice. În schimb, lubrifierea echilibrată asigură coborârea imediată a materialelor de testat la contact și împiedică suprafețele rotorului să adere la materialul topit.
(2) Lubrefierea excesivă internă și externă produce un cuplu de plastificare scăzut și o potențială precipitare. Deși produsul poate părea neted, rezistența sa mecanică se diminuează, făcându-l predispus la rupere. Cazurile severe pot provoca chiar și o senzație de grasime la atingerea suprafeței de plastic.
(3) Atunci când lubrifianții interni sunt puțini și cei externi sunt abundenți, timpul de plastificare se prelungește semnificativ din cauza frecării interne crescute și a riscului de descompunere termică. Această situație are adesea ca rezultat un cuplu de plastificare mai mare și poate duce la o senzație de ulei pe suprafața probei, ducând în cele din urmă la spargerea produsului.
(4) În schimb, un exces de lubrifianți interni și o lipsă de lubrifianți externi scurtează timpul de plastificare. Cu toate acestea, această plasticizare prematură supune rășina la o forță de forfecare excesivă, ceea ce duce la o aderență pronunțată și dificultăți în curățarea rotorului. În plus, timpul de stabilitate termică scade, provocând potențial descompunerea produsului și o suprafață neuniformă a peretelui interior.
În rezumat, lubrifierea externă inadecvată cauzează aderență, timpi de plastificare mai scurti și suprafețe aspre ale probei. Ungerea externă excesivă prelungește timpii de plastificare, reduce rezistența mecanică și poate duce la fragilitate sau precipitare. Lubrifierea internă insuficientă crește cuplul de plastificare și prelungește timpii de plastificare, în timp ce lubrifierea internă excesivă scurtează timpii de plastificare, dar reduce și stabilitatea termică și poate induce descompunerea termică, rezultând o suprafață neuniformă a peretelui interior.
De obicei, cea mai mare rezistență la tracțiune are loc la 60% plasticitate, în timp ce cea mai mare rezistență la impact este observată la 65%, iar cea mai mare alungire la rupere este atinsă la 70% plasticitate.